Tehnologie…avem nevoie de ea?

Să ne legăm puţin de tehnologia care ne înconjoara .

Cam aşa sta treaba din punctul meu de vedere:

Trăim într-o lume în care să fi la moda înseamnă să ai cont pe o reţea de socializare. Defapt asta ce înseamnă? Cineva îţi cere accesul în spaţiul propriu, iar tu zici “da”. Realizezi că relaţia dintre tine şi acea persoana este indirectă. Nu ai ce învăţa din ea, nu-ţi aduce nici un beneficiu, nu schimbi în mod evident nimic şi dai “accept” altei relaţii care repetă aceleaşi tipare comportamentale sperând că de data asta va fi ceva diferit.

Relaţia porneşte de la simplul fapt că avem nevoie să fim auziţi,văzuţi,simţiţi, sa facem ceva semnificativ. Cum astea sunt nevoi fundamentale si căutarile omului, încercăm să umplem golul aceasta cu ceva din exteriorul nostru,cu tehnologia.

Trăim în secolul de consum şi tehnologia existentă nu poate schimba modul de a relaţiona cu lumea exterioară. Primim însa de la producători promisiunea că de această dată, de fiecare dată, tehnologia ne va face să ne simțim atât de bine încât o să ne rezolve toate problemele. Astea sun doar povesti…

Adevărul este că tehnolgia nu o sa te ajute, pentru că nu poate să schimbe ceva în viaţa ta decât dată tu schimbi ceva la tine, în tine.Doar acolo găsești libertatea, dragostea și adevăratele resurse nelimitate. Avem nevoie de tehnologie ca să producem mâncare, să ne deplasăm,să comunicăm (mai uşor şi mai rapid) ,dar de restu cine se ocupă? Noi ne ocupăm ,noi suntem stăpânii, hai să lasăm tehnologia pentru lucrurile cu adevărat importante…

Da,şi eu am cont pe diferite reţele,calculator,telefon etc. Şi eu stau pe calculator pentru că-mi place să văd filme,să scriu pe blog, să citesc diferite ştiri ş.a.m.d.

Și tu ai un computer, poate ai o tabletă inteligentă sau poate ai un smartphone și petreci foarte mult timp cu tehnologia. Sunt oameni conectați aproape tot timpul la email, disponibili foarte mult la telefon, rețele sociale. Acei oameni caută să fie acceptaţi în exterior şi cred că dacă se folosesc de tehnologie vor reuşi să îşi satisfacă nevoile fundamentale. Dar asta este o greşeală.

Problema suntem noi şi nu tehnologia.

Problema, dacă există, constă în relația ta cu tehnologia. E responsabilitatea ta. Dacă te simți sclav al tehnologiei, fă-ți tehnologia sclavul tău.

Advertisements

8 thoughts on “Tehnologie…avem nevoie de ea?

  1. Eu consider ca fara tehnologie nu am fi azi aici . Asa cum azi este criticat noul , si dupa exemplul tau ma refer la retelele de socializare , asa in trecut erau criticate focul, roata si alte noutati ale acelor vremuri . Poate , poate si retelele de socializare vor face parte din fundamentalul acestei lumi in viitor , nu avem de unde sa stim 🙂

  2. Ne si ajuta, ne si distruge, deci o cale de mijlpc ar fi mai mult decat ideala. Insa nu multi o gasesc asa ca se lasa prada extremei mai favorabile, de a se folosi exagerat de tehnologie si cum ai spus si tu devenind chiar sclavul acesteia.

  3. “De ce să plateşti mai mult, când tot aia face?”, a fost numele campaniei TV pentru unul dintre multele site-uri care agregă ofertele de RCA ale asigurătorilor . Percutantul slogan se traduce printr-un principiu cinic: “Tu plăteşti, dar altcineva beneficiază. Chiar îţi pasă dacă păgubitul îşi ia banii sau îşi smulge părul din cap? Nu mai bine cumperi cea mai ieftină poliţă, oricât de proastă, ca să scapi de amendă?”. În economie şi în teoria deciziilor, asta se numeşte hazard moral. În limba română, se cheamă apel la nesimţire.

  4. “Bătrânul şi Marea” este genul de carte care povesteşte toată viaţa unui om prin acţiunile cu caracter ciclic pe care le întrepătrunde pe o perioadă scurtă de timp. Cum e Doamna Dalloway, a Virginiei Woolf. Viaţa unei femei într-o singură zi. Viaţa “Bătrânului” la capătul celor 84 de zile lipsite de noroc. Căutarea, forţa psihicului pus în situaţii extreme, nevoia de companie, şi alte sentimente caracteristice fiinţei umane. Baseballul. Legătură strânsă dintre “Bătrân” şi ucenicul său, care este, înainte de toate, de natură emoţională. Apoi, o dependenţă reciprocă. Un respect venit din ambele părţi. Pentru că, acestui bătrân marinar, care visează lei jucându-se ca nişte pisici languroase la margine de savană (reminescenţe ale aventurilor de pe vremea când se afla încă în floarea vârstei), Manolin, tânărul său ucenic, este tot ce i-a rămas. Pe pereţii cabanei lui făcute din trunchiuri de palmieri se află câteva icoane. Urme ale prezenţei şterse a soţiei lui. Pe patul său se află ziare, iar perna lui e perechea de pantaloni rulată, pe care şi-o aşează pe pat la sfârşitul unei zile de muncă.

  5. “De ce să plateşti mai mult, când tot aia face?”, a fost numele campaniei TV pentru unul dintre multele site-uri care agregă ofertele de RCA ale asigurătorilor . Percutantul slogan se traduce printr-un principiu cinic: “Tu plăteşti, dar altcineva beneficiază. Chiar îţi pasă dacă păgubitul îşi ia banii sau îşi smulge părul din cap? Nu mai bine cumperi cea mai ieftină poliţă, oricât de proastă, ca să scapi de amendă?”. În economie şi în teoria deciziilor, asta se numeşte hazard moral. În limba română, se cheamă apel la nesimţire.

  6. Ţie, dragul meu, îţi doresc să realizezi că iubirea nu există numai în cer, ci şi în suflet şi în inimă. O găseşti şi în zâmbete şi în cuvinte. Să realizezi că a iubi nu înseamnă doar să spui “Te iubesc“.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s