Un drum.

Sunt prea obosit ca sa mai invat ceva, asa ca m-am hotarat sa scriu putin pe blog. Mai exact am sa va povestesc ce am facut Duminica (13 Mai 2012 ).

Am fost cu colegii intr-o mica excursie la Orastie.

Ca de obicei ora la care ne-am trezit este clasica pentru plecarile din 12-B, ora 4 dimineata. La 4 dimineata m-am trezit, la 5:25 trebuie sa fim in gara de la Hunedoara pentru a putea pleca spre Simeria. In Simeria am avut de asteptat 20 min dupa trenul care ne ducea in satul Pricaz. Cum era foarte dimineata am vrut sa beau si eu o cafeluta, dar a baut m-ai mult pamantul si pantalonii unui prieten deoarece dupa ce am luat o gura am scapat-o pe jos.

“Trenul blabla bla ,la linia 2 cu directia: PRICAZ -asta-i ba!“: In tren am mancat, am ras si am facut cateva poze. Ajunsi in Pricaz am mai avut de mers pe jos aproxmativ 5 km (…30 min de mers pe jos) pana in Orastie.

Ce cautam noi in Orastie !?

La fel ca si anul trecut am fost la un fost profesor de religie, care acum este parinte. Parintele Ionel mai exact ne-a fost profesor 2 ani de zile, si pot spune ca au fost singurele ore de religie de la care am invatat ceva. Am stat la slujba de la 8 pana la 1, apoi am mai ramas prin biserica sa povestim de-ale noastre. Aveam tren la ora 5 spre simeria sau la ora 2:30. Cum vremea s-a strica dintr-o data ne-am hotarat sa plecam la 2:30…asta daca prindem trenul. Drumul spre gara din Pricaz s-a transformat intr-o cursa contra cronometru. Am ajuns  la fix, deoarece am mai stat 3 min si trenul si-a facut aparitia.

Acum sa va povestesc cum drumul spre casa ca si calator s-a transformat in copilot de locomotiva. In zona asta a tarii circula trenuri cu locomotiva separata de restul vagoanelor si trenuri “dintr-o bucata” ,mai exact modele franceze din anii 66′ ( click ) .Usa de la mecanicul de locomotiva era deschisa si eu cu inca 3 prieteni am cerut voie sa ne uitam. Vreau sa va spun ca am ramas uimit de simplitatea cu care parea ca mecanicul de locomotiva conducea trenul. Tot ce facea era sa miste 2 manete si sa apese o pedala care era pentru siguranta :  “pedala trebuie apasata din 30 in 30 de secunde pentru ca mecanicul sa nu adoarma, in caz ca adoarme v-a suna ceva in cabina si el ar trebuii sa se trezeasca” . Lasand aburelile deoparte a fost senzatie in locomotiva, mi-a placut, multumim mecanicului de locomotiva si nasului pentru ca ne-au lasat, a fost o experienta de 20 min deosebita.

Cam atat pe ziua de azi:

Am sa va las cateva randuri din revista :” Ortho grafiti”

Am ales la intamplare acest paragraf:

“Dumnezeu mi-e martor: atat voi, cat si potrivnicii vostri sunteti la fel de nesabuiti si incapabili de a face binele.

Am vazut un cires decojit si pus pe foc de copii, totusi el le-a dat fructe coapte acelorasi copii.

Si am vazut vaci pe care oamenii le chinuiau cu poveri grele, dandu-le lapte acelorasi oameni.

Si ochii mei s-au umplut de lacrimi: de ce este natura mai milostiva cu oamenii, decat oamenii intre ei?”

Chiar sunt curios cine poate raspunde !

Advertisements

5 thoughts on “Un drum.

  1. superb ca de fiecare data la Orastie.,o fost tot ce imi doream,sa mai ies putin din Hunedoara..trezirea de la 4:00, cam 3 ore de somn au fost deajuns,am dormit dupa pentru 3 zile :))
    si imi era dor sa mai stau putin cu profu..parca nu pot sa ii spun “parinte” cu timpu poate ma obisnuiesc. :))
    si sa nu uit frumoase paragrafele 😀

    >:D<

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s